Cum au plecat Lolek si Bolek spre America de Sud si au ajuns in America Centrala

Povestea incepe intr-o noapte frumoasa din Septembrie, cand pe la 11PM, satui fiind de atata orez, am luat hotararea sa trecem pe burrito.
Dupa o analiza ‘detaliata’ a optiunilor, ce a durat vreo 10 minute, am taiat 3 tari de pe lista (Filipine, Australia si Noua Zeelandă) si am adaugat 3 tari din America de Sud (Columbia, Ecuador si mai vedem).
O alta varianta ar fi fost sa mergem doar in Noua Zeelanda sa vedem vestitele fiorduri, dar cum era musai sa obtinem viza de tranzit pentru Australia am considerat ca e prea complicat.
Inteleapta hotarare! Ar fi fost o adevarata nebunie sa vizitam NZ imediat dupa Asia, unde un suc in magazin costa cat o noapte de cazare in India.

Cum nu era timp de pierdut, R s-a apucat rapid sa caute zboruri, in timp ce eu cautam informatii despre tura pe munte ce urma sa o facem a doua zi (sau faceam ceva important :) ).
Cautarile au dat roade: zbor New Delhi-Bogota cu schimbare in Brussels si New York, 30 de ore, in 19 Ianuarie, aprox. 800 de dolari de caciula.

Peste 4 luni…Distractia numarul 1.

Rupti de oboseala, cu ochii in fundul capului si cu burtile lipite de coaste ne prezentam la check-in in aeroportul din New Delhi. Starea cu pricina ni se tragea de la ceva bacterie pe care o ‘pescuisem’ cu cateva zile inainte.
Dupa ce am predat bagajele individul ne intreaba daca am trecut pe la nenea ce verifica pasapoartele. Hmmm, daca e musai atunci cu placere.
Nenea ne cere biletul electronic si pasapoartele, le studiaza un pic si dispare cu ele. Dupa vreo 10 minute apare un alt individ si ne intreaba daca avem viza pentru State.
Hmmm, cu un zambet larg ii raspundem:
-Nu ne trebuie pentru ca suntem cetateni europeni.
-Nu, nu. Am sunat la ambasada si aveti nevoie de viza pentru a face escala pe teritoriul Statelor Unite, ne anunta indianul zelos.
-Ei dracie, asta e chiar culmea, exclam eu. Stiam sigur ca nu avem nevoie de nici un fel de viza…doar verificase R inainte sa cumpere biletele.
Colac peste pupaza, indianul ne informeaza ca nu putem zbura nici macar spre Brussels, deoarece ii paște pe ei o amenda de 5000 de dolari. In concluzie, singura solutie oferita de indian era sa ne cumparam alt bilet din Delhi spre…Romania.
Ma uit la R…parea confuz. Fata lui imi spunea ca nu mai stie care e treaba cu viza si ca trebuie sa o zbugheasca iar la toaleta (minunata bacterie isi facea de cap).
Discutia a continuat vreo 2 ore timp in care indianul o tinea pe a lui, R facea ture la toaleta, iar eu nu stiam pe cine sa strang de gat.
R era greu de prins…pentru ca se certa mai tot timpul cu bateria la toaleta, iar de indian aveam inca nevoie.
In final, am cazut la pace. Ne-au etichetat bagajele cu destinatia Brussels, iar pasapoartele au ramas in posesia insotitorilor de zbor ca sa nu emigram care cumva in State :)))
Aleluia, in sfarsit paraseam incredibila Indie.

Distractia numarul 2

Aterizam in Brussels, iar la iesire din avion ne astepta un individ cu pasapoartele. Dupa spusele lui mai aveam o sansa sa prindem urmatorul zbor. Aveam la dispozitie o ora sa ne recuperam bagajele, sa completam un formular online pentru viza de tranzit, sa facem check-in-ul si sa ne imbarcam.
He he, stiam eu ca se poate (doar verificase R :)
In consecinta trebuia sa ne miscam rapid. R a ramas sa ia bagajele, iar eu am fugit sa rezolv cu hartiile.
Normal ca tipele de la ghiseu nu aveau habar de nimic. Dupa ce le-am explicat situatia, mi-au emis biletele, chiar daca in prealabil le informasem ca nu avem viza de tranzit.
Tot ce mai trebuia sa facem era sa prindem zborul.
Hmmm, mai aveam 20 minute si R inca astepta bagajele. Le rog pe tipe sa-mi dea o mana de ajutor…doar nu era vina mea ca indienii ne etichetasera bagajele ‘gresit’. Intr-un final, ma preia o tipa tafnoasa de la alt ghiseu. Mirarea ei cea mai mare era cum de R nu avea un telefon cu el…in era noastra (asta din capitolul ‘tara arde si belgianca se piaptana’). Dupa ce m-am lamurit ca si respectiva individa era inutila am fugit la parter dupa R. Am facut vreo 4 ture intre parter si ghiseul de la etaj, dar pentru ca R nu era de gasit, mi-am luat inima in dinti si am intrat pe usa cu senzori care ma despartea de incaperea unde R astepta bagajele.
Credeam eu ca scap asa usor?! De cum am pus piciorul in dreptul usii s-au declansat toate alarmele Iadului, iar doua matahale m-au dat afara ca pe un scandalagiu dintr-un bar.
-Domnisoara, pe aici doar se iese, nu se si intra, ma informeaza baietii.
-Hmmm, depinde din ce unghi privim problema…si eu ieseam de undeva. (Iese…intra…tot una…ce mai conta :) Dar afurisitii n-au vrut sa stea deloc la povesti…off omul si regulile lui stupide.
Intr-un final, tipa tafnoasa de la ghiseu, cu o lehamite de nedescris, pune mana pe telefon si isi suna prietenul de la parter cu rugamintea de a-l trimite pe R la check-in, cu sau fara bagaje.
-D-nul Carausu Razvan este rugat sa se prezinte …
Hmmm, dupa cateva minute, pentru ca R nu dadea nici un semn de viata, sunt rugata sa-l descriu.
-Tip inalt, imbracat in negru, prafuit tot, poarta sandale (afara ningea), are barba si nasul mare. Aaaa si e urat (am glumit un pic ca sa detensionez atmosfera).
:))) Imediat am realizat ca descrisesem 90% dintre pasagerii zborului din New Delhi.
A fost imposibil de reperat individul chiar si cu mentiunea ca e alb…Adevarul e ca dupa 9 luni petrecute in Asia numai a alb nu arata R. Poate doar daca-l dezbracau aveau sanse sa gaseasca ceva urme de piele alba, in rest era tarcat tot.

Distractia numarul 3

Timpul a trecut, avionul si-a luat zborul, iar pe mine m-au pasat la al treilea ghiseu unde o doamna draguta mi-a gadilat urechile cu urmatoarele cuvinte:
-Ne pare rau pentru cele intamplate, v-am rezervat bilete pentru maine pe aceeasi ruta si o camera la hotelul de peste drum, cu toate mesele incluse.
Dupa un timp apare si R tarand cele doua bagaje dupa el. Ii explic pe scurt toata povestea, tipa ne inmaneaza rezervarile, iar eu cu desteptaciunea-mi caracteristica, din dorinta de a ma asigur ca totul e in regula, o intreb:
-Sunteti 100% sigura ca nu avem nevoie de viza de tranzit pentru State?
-Cum? Nu aveti viza? raspunde ea.
Aaaaaaaaa…uite asa, cand credeam ca totul se rezolvase cu bine am luat-o de la capat. Nu mai stiam ce sa fac: sa plang, sa urlu de draci sau sa rad copios de intreaga situatie. Ma simteam ca intr-un film cu prosti, deci am optat pentru ultima varianta…doar noi eram personajele principale.
Era clar ca detaliile situatiei noastre nu fusesera transmise mai departe.
-Nu puteti face escala in State fara viza deoarece aeroporturile lor nu au zona de tranzit, ne-a informat tipa. Europenii pot obtine viza de tranzit prin simpla completare a unui formular online (ESTA). Treaba asta nu e valabila pentru cetatenii tarilor ‘mai putin europene’…
In final, am vrajit-o un pic (toata planeta era vinovata, numai noi nu) si am plecat de la ghiseu cu cazarea platita pentru o noapte si cu un bilet de avion pentru a doua zi (cu mentiunea ca putem amana data zborului pana cand obtinem viza, contra unei taxe infime). Mda, a fost tare draguta tipa. Era clar ca noi (adica R :))) eram singurii vinovati pentru intreaga situatie sau vorba celor de la Vama Veche: ‘Americanii-s de vina…’

Distractia numarul 4

Noah, si acum ce sa facem?!
Primul gand care ne-a trecut prin minte a fost sa mergem la Ambasada SUA din Belgia pentru a rezolva problema. Dupa ce m-am certat cu robotul ambasadei de vreo cateva ori, intr-un final, imi raspunde o voce suava care ma informeaza ca e sarbatoare nationala, deci ambasada era inchisa. Mai bine de atat nici nu se putea :)))
Cum nu puteam gandi rational pe stomacul gol, ne-am cazat la hotelul cu multe stele de peste drum (gratie companiei aeriene).
Uite asa, am ajuns din Iad in Rai sau poate era invers… Bantuiam pe holurile hotelului imbracati ca pentru strazile Indiei (in sandale si budigai), printre zeci de costume ambulante ce se vedea ca isi fac veacul pe acolo…
Brusc m-au napadit mii de ganduri intortocheate: oameni care mor de foame pe strazi versus cei care mor de plictiseala prin astfel de hoteluri; mizerie si opulenta… ‘lumea’ asta e putreda rau. O vedeam ca pe o tanara frumoasa mancata de cancer pe interior. :(

Distractia numarul 5

Mno, ce facem?
Optiunea 1: aplicam pentru viza. Treaba asta ne-ar fi mancat timp si o caruta de bani.
Optiunea 2: ne intoarcem in Romania. Hmmm, deja?!
Optiunea 3: luam cel mai ieftin zbor spre Vest (exclusiv SUA).
Optiunea 4: dormim si mai vedem maine :)
R, fiind sleit de puteri dupa cate ture facuse la toaleta, a adormit inainte sa luam decizia. Eu nu aveam somn.
Ce puteam sa fac altceva decat sa ma plang in stanga si in dreapta?! Uite asa, un baiat dragut, care locuieste de ceva timp in Brussels, mi-a facut seara frumoasa spunandu-mi ca ne asteapta oricand la el cu bere, vin…In sfarsit! Prima raza de soare din toata povestea…puteam si eu sa dorm linistita :)
A doua zi dimineata, dupa ce am studiat ‘atent’ restul optiunilor am decis in unanimitate: Mexico baby! Here we come! (Cele mai ieftine bilete din Europa spre America Centrala sau de Sud sunt spre Cancun, Mexic.)
Uite asa, ne-am adaptat rapid situatiei si am adaugat inca 8 tari pe lista (Mexic, Belize, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica si Panama)…asta din capitolul ‘prost sa fii, noroc ca suntem’ :)

Distractia numarul 6

Cum zborul spre Cancun era abia peste cateva zile ne-am infiintat degraba la usa familiei Todoran :)
Au urmat cateva zile de relaxare … cazare si mancare din belsug…mai ceva ca la ‘all inclusive’, frigiderul fiind mult mai aproape de pat.
Asa de bine m-am simtit incat, timp de 4 zile, n-am scos nasucul deloc din casa (brrr, era iarna afara).
Punctul culminant al sederii noastre la Radu a fost orgia. Si nu ma refer la o orgie obisnuita, ci la una cu branza :))) Asa ne-am inceput fiecare dimineata: noi doi si vreo 6-7 feluri de branza, care mai de care mai savuroase, mai parfumate/imputite de-a dreptul…mmmm…demential. :))) Iar despre fasolea cu carnati…mmmm…n-am suficiente cuvinte de lauda.
In final, gratie familiei Todoran am castigat mult mai mult decat am pierdut…un concediu excelent in Europa, dupa aventura nebuna din Asia, inainte de cea care urma sa inceapa in America :)
In plus, acum avem oportunitatea de a vizita si America Centrala…daca ne mai tin balamalele.

Radu si Delia va multumim pentru tot :)

P.S. Adevarul este ca timp de 9 luni am luat decizii bazandu-ne mai mult pe instinct, decat pe date concrete…Ma mir ca n-am patit-o mai des…mare pacat :))

Urmatoarea aventura: Cancun, Mexic

2 Responses to Cum au plecat Lolek si Bolek spre America de Sud si au ajuns in America Centrala

  1. corina says:

    Crazy people :))) uite asta n-o sa ma tina pe mine niciodata sa fac ce faceti voi, fiindca n-am atata curaj si optimism 😀 va admir maxim! Have fun prin Americi pe-acolo! :p

    • Razvan si Adina says:

      Tocmai a fost un cutremur in Medellin, Columbia. Am debordat de curaj si optimism :))) Inca imi tremura manutele :)
      E mult mai usor sa mergi unde te duce valul. N-ai regrete si nici așteptări. Traiesti momentul

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.