Ta-na-na…Sporturi ‘extreme’ in Nicaragua

Masaya, Granada, Leon, Isla de Ometepe si multi vulcani

Granita dintre Honduras si Nicaragua este cea mai sigura din lume. Bine, poate ca sunt eu subiectiva. Va las pe voi sa decideti.

Procesul a fost acelasi ca in orice alta vama, cu o MICA/MARE diferenta. Am dat binete cu un zambet larg, am intins pasaportul, a urmat un scurt bla bla, apoi zanganitul stampilei proaspete pe pasaport, dupa care vamesul mi-l inmaneaza. Pana aici totul a decurs normal, DAR pe post de ‘Feliz viaje’ vamesul scoate de sub tejghea o cutie si mi-o intinde cu un zambet strengar. Noah, ce dragut din partea lui, gandesc eu, ma serveste cu bomboane. Cum nu sunt genul care sa refuze ceva dulce, bag repede mana in cutie si iau un pumn de chestii ambalate, in speranta ca voi prinde cu arome diferite. Da, da, am prins cu arome diferite, doar ca bomboanele nu erau bomboane, ci PREZERVATIVE. :)))
Dar povestea nu se termina aici. Vamesul vazand ca ne plac ‘dulciurile’ ne-a intins cutia sa mai luam. :))) Uite asa, am intrat in Nicaragua cu buzunarele doldora de ‘bomboane’ (m-am simtit ca in ’99 la parada ‘celor cu alte orientari’ din Koln).

Noah, acum decideti voi daca este sau nu, cea mai sigura granita din lume :)

Masaya si Granada
In primele zile am vizitat doua orasele colorate, Masaya si Granada, ne-am distrat la ceva carnaval cu muzica si dansuri traditionale si bineinteles ne-am catarat pe unul dintre vulcanii activi din apropiere.

Leon-DOUA DOZE DE ADRENALINA VA ROG
Dupa acest scurt popas, in mod normal, trebuia sa ne continuam calatoria spre Sud-Est, dar cu o noapte inainte sa o luam din loc nu prea am avut somn.
Ce sa fac? Ce sa fac?
Ma pune sfantu’ sa arunc un ochi pe net sa vad ce mai este interesant de facut in Nicaragua. Ta-na-na…’volcano boarding’…suna interesant (parca-l si aud pe tata spunând ‘Teribilisme!’ :)) Se pare ca e singurul loc din lume unde se poate face asa ceva, deci nu puteam rata ocazia.
M-a pus sfantu’ sa citesc si impresiile celor care isi rupsesera deja fundurile pe vulcan. Parerile erau impartite, dar concluzia la care ajunsesera toti era ca-i fain, dar periculos.

A doua zi dimineata, l-am intrebat pe R daca vrea sa se dea cu placa pe vulcan. A urmat un ‘Daaaaa’ categoric (cred ca s-a saturat de gura mea si nu putea rata ocazia de a scapa de mine). Nu l-a interesat nici ca trebuia sa facem cale intoarsa vreo 100 si ceva de km, nici ca unii si-au rupt nu doar fundul, ci si oasele pe acolo, bla bla bla…(asta e una dintre tehnicile lui de supravietuire cu mine: ignoratul).

Uite asa, ne-am mutat tabara rapid in oraselul Leon si fara sa mai stam pe ganduri ne-am inscris, impreuna cu alti cativa nebuni, la o tura cu placa pe vulcan.

Ce a urmat e greu de descris in cuvinte. Trebuie sa recunosc ca am avut emotii mari.
In timp ce urcam cu placa in spate spre craterul vulcanului incercam sa identific ‘partia’. Toate laturile vulcanului mi se pareau extrem de abrupte si pline de pietre ascutite. Dupa vreo ora de urcat pe un vant afurisit de puternic, ne-am echipat cu salopete, manusi si ochelari de protectie, ne-am spus ultimele dorinte si am pornit unul cate unul la vale.

Ce senzatie faina! Eram ca pe sanie, doar ca in loc de zapada imi sareau pietricele in gura :))) Noroc ca m-a dus mintea sa-mi pun o esarfa pe fata. A fost singurul moment cand mi-am tinut gura…oricum nu m-ar fi auzit nimeni.

Fara sa vreau, chiar daca aveam picioarele bine infipte in pamant, am luat-o la vale mult mai repede decat imi propusesem. Pe la mijlocul pantei, deoarece prinsesem viteza prea mare, ma batea gandul sa ma arunc pe o parte. Am strans din dinti cat am putut ca sa-mi inving frica. Ma simteam eu ca pe sanie, doar ca lava nu-i moale ca zapada, ci zgarie. La viteza aia m-as fi ales cu un cap spart si niste zgarieturi pe cinste, iar ideea de a-mi pune dinti de portelan nu-mi suradea deloc (cu o noapte inainte vazusem niste filmulete de groaza pe net …altii care nu avusesera somn si s-au trezit cu capetele sparte).
Cu dintii stransi mi-am continuat cursa nebuna spre baza vulcanului. Spre final am dat de niste damburi afurisite, dar am rezistat eroic.
Cum efectul adrenalinei trece repede ne-am inscris pentru inca o doza. Partea cea mai grea a fost urcarea, vantul fiind mult mai puternic, dar a meritat efortul :)
Ca sa va faceti o idee: clic aici
(Trebuie sa-mi cumpar si eu un GoPro, ca R a filmat pe altcineva…o blonda. Auzi la el: ne-a confundat :))) sunt convinsa ca nu-i prima oara :)))

Insula Ometepe-DOZA DUPA DOZA
Bun, am facut-o si pe asta. Acum hai sa ne ‘odihnim’ un pic pe insula Ometepe, situata pe lacul Nicaragua.
Pe 70% din suprafata insulei stau doi vulcani maiestuosi de toata frumusetea. Cum pe vulcani am tot urcat si in grup organizat de altii nu ne place :), am ales sa facem o tura cu bitele in jurul unuia dintre ei.

Dimineata R m-a avertizat, printre altele, ca avem un racusor in baie. Eh, ce atata tam-tam pentru un biet racusor, doar este inofensiv. Nu i-am dat importanta pe moment, dar dupa ce m-am uitat mai bine la el am realizat ca e ditamai SCORPIONUL.

Racusor pe d…cu coada aia!!!!

Pe cine credea R ca pacaleste?! Probabil ca se imprietenisera cat au stat singurei in baie :)
Intr-un final, ca sa-mi inchida gura, si-a expediat amicul afara.

Noah, hai la biciclit. Am ales un traseu de peste 40km pe un drum neasfaltat…asa cum ne place. Primii kilometri nu ne-au dat batai de cap: soare, lacul pe dreapta, vulcanul pe stanga, vegetatie de tot felul, pasari viu colorate, pusti care decapitau iguane si trageau cu prastia dupa pasari…buna alegere. Dar cum fericirea nu e vesnica ne-am trezit in scurt timp pe niste hartoape de toata frumusetea: bolovani cat capul meu, noroi…
Noroc ca ne-am antrenat suficient pe dealurile Clujului, ca altfel nu stiu ce faceam, zona fiind destul de pustie, doar cateva case presarate pe ici, pe colo.
Cei 40km au stors toata energia din mine…nici macar poze n-am apucat sa fac, dar a fost fain: liniste si salbaticie.
Dupa ce ne-am luptat ore bune cu bolovanii singura noastra dorinta era sa DORMIM.

Ti-ai gasit!!! Chiar cand sa dam stingerea prietenul nostru scorpionul a bagat capul pe dupa lambriurile de pe tavan, pesemne sa ne zica ‘noapte buna’.
Uite asa, am reluat discutia racusor vs scorpion, iar intr-un final R, văzând ca nu reuseste sa ma pacaleasca, a venit cu o idee salvatoare: umplem toate crapaturile (nu va ganditi la prostii)…din usa, geamuri si tavan cu hartie igienica. :)

Inca ma prapadesc de ras cand imi aduc aminte cat de tembeli am fost. Ne-a prins miezul noptii astupand gauri si razand in hohote de prostia noastra…ne-am protejat de scorpioni cu zeci de metri de hartie igienica. Eu faceam hartia firisoare subtiri, iar R umplea crapaturile cu ea (tehnica de supravieruire a la Lolek si Bolek).

Dupa 4 ore de somn ne-am trezit cu noaptea in cap pentru o tura cu caiacul.
Am parcurs 12km pe jos (evident din zgarcenie, taxiul fiind 20 de dolari), dupa care ne-am luat in primire caiacul.

Surpriza! Vantul fiind destul de puternic lacul era agitat, iar noi trebuia sa vaslim contra curentului pentru a ajunge la rau. :(
Eu imi imaginasem ca o sa fie o plimbare romantica sa vedem crocodili, fara pic de efort din partea mea.

Cine d… m-a pus! Am mai si platit pentru asta!

Luam apa si inaintam ca melcul. Ma dureau toate, pana si gura de atata bodoganit. R era SINGURUL vinovat… pentru ca nu-mi urmarea instructiunile precise!!! :))) Nu aveam pic de directie, mai ales ca valurile ne izbeau direct in fata. As fi preferat sa ma lupt cu vulcanul, decat cu valurile. Tot respectul pentru cei care fac asta din placere.
Intr-un final, am luat-o pe langa mal, prin interiorul golfuletelor, pentru a evita curentii puternici. Dupa doua ore de bodoganit am ajuns pe rau. Liniste si pace. Pasari colorate, broaște testoase, maimute negre cu fata alba, dar din pacate nici un crocodil (era deja prea cald ca sa-si mai faca aparitia). La intoarcere am fost pe val (oricum vantul se potolise) si spre fericirea mea am reusit sa fac cateva poze.
Dupa 6km parcursi pe jos si o camioneta salvatoare, ne-am reîntors la scorpionul nostru.

Cum nu mai aveam chef sa dorm cu lighioana prin preajma (iar de data asta nu ma refer la R), ne-am facut bagajul si am tulit-o spre urmatoarea destinatie.

P.S. Se pare ca intepatura scorpionilor din zona nu e mortala, DOAR se inflameaza si te doare groaznic de tare. :)

Urmatoarea aventura: Carnaval, mare si soare in Costa Rica

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.