Cum ‘pana mea’ plecam din Panama?

Distractia a inceput ca de obicei la granita.
Ca orice om normal, dupa ce am coborât din autobuz, am mers tot inainte spre cladirea impunatoare din capatul strazii ce parea a fi vama din Costa Rica. Da, de unde! Era deja cea panameza. Era pentru prima oara cand terminalul se situa in spatiul neutru. Parca eram in mijlocul unui orasel: tarabe la tot pasul, magazinase etc. Puteam sa ne plimbam dintr-o tara in alta fara restrictii…cel putin asa parea la prima vedere.
Ne-am intors in Costa Rica pentru stampila de iesire, apoi fara nici un stres ne-am prezentat la ghiseul panamez. Si surpriza!!!
Suntem informati ca fara bilet de iesire din Panama nu putem intra pe teritoriul tarii. Ei dracie! Era singura tara din America Centrala (din cele 8 vizitate) care ne impunea astfel de restrictii. In plus, trebuia sa demonstram ca stam bine cu finantele.
Noah, ce sa facem? Ce sa facem?
Incerc sa-i vrajesc ca am biletul pe email, dar n-am unde sa-l printez.
‘Nici o problema, imi raspunde vamesul. Vezi ca e un Internet cafe dupa colt.’
Ei dracie! Internet cafe la granita. Oare ofereau si servicii de manichiură, pedichiura etc.? Masaj? Nici nu ziceai ca suntem intr-o zona de maxima securitate.
Bun, daca aveam net problema devenise extrem de simpla: ori faceam o rezervare fictiva, ori falsificam un bilet de avion (suntem deja experti in asa ceva).
Dupa cateva minute ne prezentam din nou la ghiseu cu teancul de bani proaspat scos din ‘burtierele’ lui R (noroc ca aveam si lichiditati) si cu un bilet de avion de toata frumusetea.
Bineinteles ca totul era o formalitate, vamesul stampilandu-ne pașapoartele fara sa arunce nici macar o privire peste hartii.

Dupa cateva zile petrecute intr-un sat de munte plin de americani din emisfera nordica stabiliti de ceva timp in zona, ne-am incercat norocul pe coasta Caraibelor…poate, poate scapam de ei. :))) Vise taica.
Cred ca engleza e vorbita mai mult aici, decat in Miami.
Cu toate astea, am vazut plaje foarte faine, delfini, stele de mare, alte dihanii, corali extrem de colorati …rosii, verzi, galbeni, visinii si papagali guacamaya (cei mai mari din lume)..o minunatie.
Dupa cateva zile de balaceala venise momentul sa luam marea decizie: cum ‘pana mea’ sa trecem din Panama in Columbia.
Poate ca voi stiati deja ceea ce am aflat noi cu surprindere in urma cu cateva luni: Panamericana este intrerupta intre Panama si Columbia de o jungla deasa (Darien Gap).
Optiunile erau limitate:
– O plimbare prin jungla printre traficanti de droguri, scorpioni si alte lighioane. Au mai incercat si altii, dar din pacate au fost rapiti sau li s-a pierdut urma. Se pare ca doar cu tur organizat (ceva gen expeditie) si un ghid ce cunoaste bine zona ai o sansa de supravietuire.
Cum stiam bine ca in cazul unei rapiri tata le-ar fi dat bani doar, doar m-ar mai tine cativa ani (asa, de la vreo 20 in sus), iar cum cu scorpionii nu fac casa buna (nu ma refer la zodie :)))), am exclus optiunea rapid…(chiar daca ar fi putut fi tentanta, dar nu pentru noi).
– O alta varianta ar fi fost sa trecem cu iahtul (400dolari, 3-4 nopti sau mai multe, dupa cum iti era norocul). Iar daca prindeai marea agitata om erai (doar o septime din drum fiind pe langa coasta, in ape linistite).
Ce sa zic?…Lux..Boierie curata…Un vis ce putea sa devina realitate. O croaziera in Caraibe cu punga in mana ca aurolacii. Parca-l si vedeam pe R cum se face verde-albastru de la valuri, iar eu de la peste (ca sunt alergica)…sensibili mai suntem.
– O a treia optiune ar fi fost sa mergem cu ferry-ul pana in nordul Columbiei, in Cartagena. Aceasta cursa a fost reintrodusa doar cu cateva luni in urma. Suna bine, DAR la momentul respectiv in nordul Columbiei era stare de alerta generala datorita unui amarat de tantar infestat cu ceva virus ce poate provoca dureri ale musculaturii luni de zile. Exact atunci isi gasise sa se inmulteasca peste masura afurisitul.
Cum sunt prea dulce ca sa scap neciupita a trebuit sa renuntam si la acesta varianta.
– O alta varianta era sa zburam din Panama city pana intr-un sat izolat situat la granita, in plina jungla, apoi sa trecem cu barca in Columbia (sau sa mergem pe jos 2ore prin jungla) si abia in urmatoarea zi, dupa inca 2 ore cu barca, sa ajungem in civilizatie (acolo unde incepea soseaua).
In concluzie, decizia era cat se poate de simpla. Aveam de ales intre plimbari prin jungla, rapiri, scorpioni si tarantule, croaziere de lux cu punga in mana, tantari virusati sau un zbor scurt urmat de cateva plimbari cu barca.
Ca orice om rational am ales ultima varianta.

Pana sa ne luam zborul am avut timp de o plimbare prin Panama City si pe langa vestitul canal.
Exact dupa ce am vazut un ditamai crocodilul pe marginea drumului ii tuna lui R sa mergem pe jos pana pe ceva pod (peste care trecea o autostrada) sa vedem canalul si ecluzele de sus. Va dati seama ca ‘plimbarea’ a fost memorabila. Nici nu stiam de ce sa-mi fie frica: de crocodili sau de masini…Pana m-am decis a trecut.
A venit si ziua zborului.
Dupa ce am alergat de ne-a sarit sufletul ca sa-l prindem, ne-am apucat sa ne echilibram rucsacii, deoarece aveam voie doar cu 14kg la cala si 3kg in bagajul de mana.
Uite asa ne-am intins ‘tigania’ in mijlocul aeroportului sub ochii catorva angajati curiosi.
Intr-un final, dupa ce ne-am incaltat cu bocancii si ne-am luat hanoracele pe noi, de ziceai ca vine gerul Bobotezii, am ajuns la un rezultat favorabil: 14+3kg de caciula.
Avionul s-a dovedit a fi o chestie mica cu 14 scaune, doi piloti si aripi. Pana si cisterna care l-a alimentat era mai mare.
Groaznica senzatie. ..si totodata faina.
Ne-a zdruncinat, ne-a invartit, am transpirat de emotie, apoi am jurat ca ma las de Jager si nici nu ma mai uit la alti barbati…cel putin pana la aterizare. :)
Satul de granita, ce consta intr-o pista si o mana de case, terestru este rupt de lume…fara sosele, doar jungla.
A urmat o calatorie cu barca pe o mare foarte agitata, plina de adrenalina si extaz (cel putin pentru mine).
Ma simteam ca in ‘Toate panzele sus’ sau in ceva film cu pirati. In rarele momente cand nu eram acoperita de valuri radeam, chiuiam si strigam la barcagiu: mai repede…eu sunt stapana apelor…bla bla bla.
Am platit cu varf si indesat pentru asta…intreaga poveste in episodul următor.

Urmatoarea aventura: Columbia

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.