Primele aventuri in Bolivia

Noah, am ajuns in Bolivia si in sfarsit ne putem relaxa. Cateva zile in Copacabana, la soare, pe malurile lacului Titicaca nu strica nimanui.
Ti-ai gasit! Am ajuns chiar in prima zi a celui mai mare festival din Copacabana, ce tine nici mai mult nici mai putin de 4 zile. In termeni bolivieni, 4 zile de dantuiala si alcool in cantitati industriale. :)
In prima zi, deoarece toate hotelurile erau arhipline, am fost nevoiti sa impartim camera cu un francez, dupa o mica cearta cu o bolivianca in varsta ce vroia sa ne inchirieze o camera fara nici un fel de acces la apa curenta si electricitate…si asta cu ‘numai’ 20 de dolari.
Au urmat 3 zile de ‘odihna’ la balamuc.

Urmatorul popas l-am facut in Sorata pentru ca R avea un plan: 3 zile pe munte pana la una dintre cele mai frumoase lagune din Bolivia. Laguna Glaciar este situata la altitudinea de 5200m intre creste inzapezite de peste 6000m.
Pentru a putea pune in aplicare maretul plan a trebuit sa ne inchiriem cort si saci de dormit, dar si sa gasim solutie pentru cea mai arzatoare problema: ce facem cu avutia cat suntem pe munte? La banca nu aveau seif, la hostel nici atat, in pustietate nu era indicat sa o luam…ce sa facem, ce sa facem?
Stim! Ascundem banii printre lucrurile ce aveau sa ramana in magazia hostelului. Dar unde mai exact? In buzunare? Printre haine?…Dupa o sesiune incinsa de brainstorming am stabilit cele mai bune ascunzatori in care nici cel mai iscusit hot nu si-ar baga nasul. Nu o sa va vina sa credeti, dar acestea sunt: OB-urile, absorbantele…etc. Sa ma fii vazut cum dezlipeam ambalajele, apoi inseram cate o bancnota de 100 de dolarei, ca in final R cu finetea-i de programator sa le sigileze perfect. :)
Dupa ce ne-am ‘securizat’ avutia si ne-am pregatiti bagajele am pornit la drum.
La inceput am avut ceva emotii din cauza lipsei de informatii. Pe internet n-am gasit nici un articol care sa descrie ruta, iar la biroul oficial de turism din Sorata ni s-a spus ca e practic imposibil sa mergem fara ghid din varii motive: satenii nu vorbesc spaniola si nici nu vor sa ajute turistii (minciuna), drumul este intortocheat (adevarat), trebuie sa treci prin campuri de porumb malefic :)))
Din pacate vremea nu a tinut cu noi, iar dupa ce am inoptat la 4100m am fost nevoiti sa facem cale intoarsa, chiar daca mai aveam doar 3ore pana intre creste :(:(:(
Partea faina a fost ca am urcat singuri, singurei, fara ghid sau caraus, satisfactia fiind astfel maxima. In plus, pe tot parcursul calatoriei zeci de condori au brazdat cerul, facandu-ne sa uitam de vreme.

Au urmat cateva zile in La Paz unde ne-am saturat de gastile de israelieni prost crescuti … e plina America de Sud de ei, dar asta e o alta poveste.

Ultima aventura din acest episod a fost in canionul Palca si Valle de las Animas. Cum nu aveam nici un fel de harta, ce ne-am gandit noi?! Daca urmarim firicelul de apa sigur ajungem in canion. Zis si facut. Am pornit voiniceste spre canion, impleticindu-ne pe multitudinea de pietre colorate din albia paraului. Cu cat inaintam, cu atat albia devenea tot mai ingusta, iar malurile tot mai inalte si mai abrupte. Hmmm…Oare unde ajungem? Ne-am catarat pe malurile sfarmicioase ce stateau sa cada, am alunecat, am facut slalom printre bolovani imensi cazuti din munte, ne-am udat, am ras cu pofta etc., iar in final am ajuns intr-un canion de toata frumusetea ce ne-a lasat cu gura cascata.
Uite asa, un drum ce se presupunea a fi usor (daca mergeam cu ghid) s-a transformat intr-o adventura de 6 ore, de genul ‘Bear Grylls’.

Urmatoarea aventura: Cu bita pe Death Road

One Response to Primele aventuri in Bolivia

  1. Pingback: ray ban clubmaster

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.