Am implinit un anisor pe drumuri (Peru)

Chiar daca in urma cu 2.5 luni astrele (pe nume R) au incurcat borcanele si ne-au trimis in Mexic in loc de Columbia, am facut pe ‘Dracu in patru’ si ne-am respectat promisiunea. Dupa ce am alergat in lung si-n lat prin 10 tari (in plan erau doar doua), am ajuns la timp in Peru pentru a ne revedea cu cei doi prieteni dragi: Chelu si Blonda (mai bine zis Nasca si Fomila…o sa vedeti voi mai tarziu de ce).

In sfarsit puteam sa ne relaxam! …Speranta moare ultima :)

Ziua -1: Am ajuns in Lima dupa o calatorie infernal de lunga inceputa cu 2 zile inainte in Ecuador.
Nu aveam nici ghid turistic, nici harta orasului. .. nici un fel de indicatii cum sa ajungem la hotelul unde isi facusera prietenii nostri rezervare.
Va intrebati oare de ce nu ne-am facut ‘temele’ inainte de a ajunge in Lima.
Raspunsul este simplu: pentru a ne conserva energia (adica din lene) ne-am obisnuit sa mergem cu valul. Am ajuns la concluzia ca cel mai usor este sa nu-ti bati capul deloc inainte si sa te descurci la fata locului.
Uite asa, ne-am trezit intr-un ‘orasel’ cu peste 10mil de locuitori cautand acul in carul cu fan (adica hotelul Paris in Lima :). Ah, am uitat sa mentionez ca noi, din principiu, nu mergem cu taxiul, indiferent cat de complicata este situatia (facem exceptie doar cand avem musafiri).
Cum toate problemele de acest gen au cel putin o solutie, in drum spre centrul orasului am dat peste doi politisti binevoitori. Au scos baietii harta din dotare, mare cat o zi de post si s-au apucat sa caute strada. Stiam eu ca e mai bine sa-ti rezolvi treburile singur, dar daca ti le rezolva altii e excelent.
Stanga dreapta, stanga dreapta si dupa cateva ore am ajuns la hotel. Spre ‘surprinderea’ noastra era scumput asa ca ne-am luat rapid talpasita si ne-am cazat imediat dupa colt la jumatate de pret.
Cat visasem la ziua asta… sa dorm fara sa-mi setez alarma pentru a doua zi.
La prima vedere totul parea in regula. Hotelul era situat intr-o zona buna, linistita, era curatel, aveam apa fierbinte, wifi, pana si TV functional, DAR seara oferea un program artistic…pentru adulti…din partea casei :)) Mare ne-a fost uimirea cand spre seara au inceput sa apara domni insotiti de doamne, care mai de care mai vesele si mai galagioase. Abia atunci am inteles de ce TV-ul avea mai multe programe pentru adulti, in detrimentul celor de desene animate, de ce pe lista de preturi primele produse erau prezervativele (se vindeau atat la unitate, cat si la cutie) …etc.
Normal ca lui R nu i-a pasat si a adormit bustean in cateva minute (insensibilul :)), dar eu nu aveam somn asa ca m-a pus Sfantu’ sa arunc o privire peste planul lui Dan.
Aaaaaaa, insule, mare, dune, oaze, Nasca, canioane, terase de sare, Titicaca, Machu Picchu si multe alte ruine, jungla, jungla si iar jungla….totul in 20 de zile. ‘Astia sunt nebuni’, am gandit eu. Brusc am uitat de gemetele din jurul meu si m-am apucat sa caut info despre fiecare destinatie, dar m-am plictisit repede si am adormit. Aleluia.

Ziua 0: Dupa ce am dat 3 ture prin cartier am ajuns la concluzia ca, in afara de hotelul ales de Dan, toate celelalte erau ‘cu plata pe ora’. Pentru ca ma simteam de parca dormisem intr-un film pentru adulti :))) si pentru ca era ziua in care implineam 1 anisor de cand ne-am luat lumea in cap si am zburat din Ro, am luat decizia inteleapta de a ne muta la hotelul Paris.
Apoi ne-am dus la ambasada Boliviei, de unde am fost trimisi la plimbare ca nu eram vaccinati impotriva febrei galbene. Oricum n-am fi putut aplica amandoi pentru viza, deoarece incapatanatul de R s-a prezentat in pantaloni scurti, iar gardienii nu l-au lasat sa intre in institutie…ce fel de pericol prezenta un barbos in pantaloni scurti?

Ziua 1: Ne-am vaccinat impotriva febrei galbene (din pacate nu aveau unul si impotriva blondelor, glumesc). :))) Apoi R s-a tuns 0, ca sa-l concureze pe Dan, dar si-a lasat ‘frumusetea’ de barba neatinsa. Daca tot eram in Saptamana Patimilor in loc de oua i-am vopsit-o albastra… Normal ca la barba ma refer. Ca sa nu raman mai prejos mi-am vopsit si eu o suvita, dar nu s-a ridicat la noul standard de frumusete stabilit de R. Stacheta era mult prea sus. :))
Spre seara, cu barba in vant si chelia dezgolita, am fugit spre aeroport. Si acum rad cand imi aduc aminte cum cu frumusetea-i orbitoare R a intors zeci de capete uimite pe strada. Alergam si ma prapadeam de ras, iar R ma boscorodea infundat. Cine l-a pus sa se ia IAR dupa gura mea! Cel mai fain era cand ceream indicatii.
La aeroport nu am mai fost la fel de emotionati ca prima oara in Sri Lanka. Acum stiam ce ne asteapta!!!!! :))))) D&A aveau un plan. Si ce PLAN!!! :)))
I-am luat prin surprindere pe cei doi indivizi cu frumusetea noastra coplesitoare si i-am primit nu cu paine si sare, ci cu lule (fructe exotice) dulci si pupici pe masura.

Ziua a 2-a: Pentru ca nu aveam timp de pierdut ne-am mutat tabara la cateva sute de kilometri distanta, in apropierea insulelor Ballestas.
Seara am sarbatorit la un Jager, pe plaja, implinirea unui an pe drumuri. Nici nu se putea sa fie mai fain: 4 draci, un jager, o plaja si un apus magnific.

Ziua a 3-a: Am vizitat insulele Ballestas, denumite pe buna dreptate ‘The poor man’s Galapagos islands’. Am vazut lei de mare, pinguini, delfini, pelicani, boobies… si mult guano. Practic insulele sunt acoperite de guano.
Nu mi-a venit sa cred ca, cu exceptia testoaselor ‘ninja’, am vazut mare parte din fauna existenta si pe Galapagos si asta cu doar 10 dolari. Hmmm, poate ca planul D&A merita o sansa.
Distractia a continuat la oaza Huacachina, unde ne-am dat pe dune cu ceva masinuta saltareata, ‘sand boogie’. De multa vreme n-am mai ras cu atata pofta ca pe dune…pana mi s-a desfacut centura si am simtit un gol in stomac :))) Ca sa fie distractia completa ne-am dat si cu placa pe dune. Trebuia sa-l vedeti pe Dan cum incerca sa alunece pe burta cu frana pusa…la coate ma refer :)))
Seara ne-a prins la un Jager in varf de duna, facand impachetari in nisip dupa ce Jagerul a preluat controlul.

Ziua a 4-a: Ne-am inceput ziua tavalindu-ne prin nisip ca niste oameni maturi. Am mai taiat ceva de pe ‘bucket list’: de-a dura pe dune :)
Apoi ne-am indreptat spre urmatoarea destinatie al carei nume nu avem voie sa-l pronuntam… Nasca…shhh, sa nu ne auda Dan. :)))

Stiti ce miauna pisicile seara cand se harjonesc pe acoperis? El: Vrrrrei? Ea: Nu vrrrreauuuu! El: Vrrrrei? Ea: Nu vrrrreauuuu, dar daca tu vrrrrei! El: Vrrrrei? Ea: Nu vrrrreauuuu!
Apoi se zgarie, miorlaie si in final se gudura una pe langa alta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Asa au facut si ei doi.
Deci sa nu care cumva sa-l intrebati pe Dan (aka Nasca) cum arata liniile din avion….e un subiect delicat. :)))

Pentru noi o astfel de cheltuiala nu era eligibila, mai ales ca am putut vedea doua dintre ele de pe ceva platforma…sunt doar niste desene. Daca le vezi din avion tot nu afli raspunsul la intrebarea cum au fost facute. Eram acolo doar ca sa ne facem o idee.

Ziua a 5-a: Ajunsi in Arequipa am invatat drumul spre piata cu sucuri si fructe …de atatea ori l-am batut.

Zilele 6-9: Pregatiti cu merinde cat pentru un batalion am pornit spre canion.
Aveam emotii :) Venise momentul cel mare. De multa vreme ne doream sa ne dam pe tiroliana, dar intotdeauna a intervenit ceva: jobul, familia, copiii…:))) Cunoasteti povestea.
Decat sa zburam la Nasca, mai bine ne dam cu tiroliana. In lumea noastra aceasta este o cheltuiala eligibila :)))
Aproximativ 2 kilometri de sarma, din 5 bucati prinse de o parte si de alta a canionului, la diferite inaltimi si inclinatii.
Anca s-a dat pe vreo doua, in timp ce Dan a suspinat pentru ea … uitase de Nasca :)))
Noua ne-au tremurat chilotii de frica si de entuziasm. Primele au fost usurele ca sa ne obisnuim sa franam, deoarece franare se facea cu mana.
A treia a fost dementiala. Mai intai am urcat pe jos cativa zeci de metri altitudine, apoi ne-am catarat 20-30m pe o scara verticala, ingusta de 20cm, pe un vant puternic. Nu stiam de ce imi tremura picioarele: de frica sau din cauza vantului. Ajunsi pe marginea canionului ne-am uitat in jos si ne-a luat cu ameteala. La picioarele noastre se intindea un gol de 150m adancime si cateva sute de metri lungime. Ca sa se asigure ca ajungem cu bine la capatul celalalt ne-au agatat pe amandoi pe sarma, ca pe haine la uscat. A urmat un ‘hai’ din partea lui R si un ‘hmmm; aaaaaaaaa; imi placeeeee; mai vrrrrrrreauuu’ din partea mea.
A patra avea o inclinatie foarte mare asa ca pe langa frana de mana am avut si o parasuta atasata de fund. :) Aaaaaaa si am ajuns pe partea cealalta. Am franat de am crezut ca o sa-mi ia manusa foc.
Ultima a fost ‘cireasa de pe tort’. Am ales sa ne dam cu capul in jos. Superrrr tare!
La intoarcere am pornit pe jos pe langa canion, iar la un moment dat ne-am trezit ca un paraias ne taia calea. Aveam cel putin 4 optiuni: sa ne udam bocancii, sa-si ude doar baietii bocancii, iar pe noi sa ne care in carca, sa-l trecem desculti sau sa-l trecem in amonte unde era mai subtirel. Dan a venit cu o solutie memorabila: ‘Mai bine chemam un tuk-tuk sa ne treaca apa’. :))) Ne-am prapadit de ras cand i-am vazut fata serioasa. Inca ii mai pomenim vorba de duh.
Seara ne-am delectat cu mancaruri de la tarabe, iar noaptea cu ture la toaleta, furazolioane, frunze de coca si antinevralgice.

Urmatoarele zile ni le-am petrecut in unul din cele mai adanci canioane din lume (al doilea, daca nu ma insel). Dupa ce am coborat 1200m ne-am cazat in casute facute din pamant. Conditiile de cazare au fost rustice…ca la bunica acasa.
Plimbarea din urmatoarea zi nu a fost lipsita de emotii. Am dat doar de cateva sate si in rest pustietate cat vedeai cu ochii. N-am fi avut parte de asa ceva daca mergeam prin agentie.
Seara ne-a prins in ceva bai termale de pe marginea raului…in pustietate. Dupa atata efort meritam un pic de rasfat.
In ultima zi am urcat din nou in civilizatie, pe un traseu pustiu ca cel precedent. Doar pasarile (vulturi, colibri…) ne rupeau din cand in cand sirul gandurilor (mai precis, sirul gafaielilor).
Lasand gluma la o parte, trebuie sa recunosc ca s-au tinut bine cei doi indivizi…mult mai bine decat ne-am imaginat. La intrebarea ce fac de se mentin atat de bine: sex sau sala, doar unul a raspuns ca merge la sala. :))))

Din pacate, in ziua a 10-a, datorita problemelor mele (pe care R le numeste: furia rosie) si a faptului ca Dan mergea ca un robotel dupa atata efort, a trebuit sa renuntam la rafting. :(
Spre seara am luat autocarul spre Cusco.

Aventura continua: Spre Machu Picchu pe calea ferata si apoi in jungla amazoniana

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.