7 zile in Tibet

Friendship Highway: Lhasa (3700m) – Everest/Qomolangma Base Camp (5200m) – Nepal

Dupa 2-3 saptamani de la depunerea actelor ne-au venit permisele necesare pentru a vizita Regiunea Autonoma a Tibetului.
Pentru a ajunge in Lhasa am calatorit cu doua trenuri, aprox. 49 de ore pe scaun, de ne-au intrat oasele in burta.
Prima calatorie a inceput cu un mic scandal intre mine si ceva chinezi pe locul de bagaje. Regula lor nescrisa este: cel mai rapid de picior are prioritate. Nu pot accepta asa ceva! Le-am dat bagajele jos sa si le puna sub bancheta si l-am pus pe al meu. Dupa logica mea, din moment ce scuipa si arunca resturi pe jos, n-ar trebui sa-i deranjeze. Dupa ce si-au revenit din șoc (asa ceva nu se intampla la ei), am bombanit fiecare pe limba lui, iar in final, irezistibila fiind, mi-au cedat si ne-am împrietenit pe loc.
Calatoria cu cel de-al doilea tren, spre inima Tibetului, a fost chiar faina, compartimentul fiind plin de tibetani autentici si calugari budisti: am povestit, ne-am jucat cu pustimea, mi-au impletit parul cu o rapiditate fantastica, ne-au servit cu iaurt din lapte de iac si ceva cornulete ciudate, s-au minunat de parul lui R; i-au pozat pana si parul de pe burta, iar in toiul noptii i-am surprins pozandu-i parul de pe picioare (erau pur si simplu fascinati de ‘omul maimuta’). :)))

Traseul cu trenul intre Qinghai (China) – Lhasa (Tibet) este unul dintre cele mai exceptionale din lume: peste 960km de cale ferata se situeaza la altitudini de peste 4000m, punctul culminant fiind pasul Tanggula (5072m) si statia cu acelasi nume, cea mai ‘la inaltime’ statie din lume (indienii au de gand sa bata recordul). Trenul era dotat cu tuburi de oxigen, dar bineinteles ca nu functionau :)
Ajunsi in Lhasa am facut cunostinta si cu restul gastii: 2 americani, o chinezoaica-americanca, 3 rusi si un belgian. Hmmm, o sa fie interesant.
Nici nu ne-am cunoscut bine si deja se plangeau de paturile infernale din tren. Le-am taiat macaroana rapid spunandu-le ca noi nu stim cum sunt, deoarece am calatorit 18.000km in China doar pe scaun. :)))

Primele 4 zile au fost rezervate pentru Lhasa. Am vizitat manastiri, orasul, palatul Potala, mici localuri cu specific tibetan etc.
M-au impresionat miile de oameni ce faceau kora in jurul locasurilor sfinte (temple, palatul, manastiri etc.). Unii calatorisera peste 6 luni pentru a ajunge aici si nu oricum … dupa fiecare pas se intindeau pe pamant cu mainile deasupra capului. Imaginati-va cat de epuizant trebuie sa fie sa parcurgi in acest stil sute, poate chiar mii de kilometri…nu ca noi ‘una cu scaunul’.

In ziua a 5-a am lasat Lhasa in urma si ne-am indreptat spre lacul Yamdrok (4441m)…o minunatie… apa turcuaz si munti acoperiti de zapada cat vedeam cu ochii. Spre seara am ajuns in oraselul Gyantse.

Ziua a 6-a: Programul continua cu vizitarea altei manastiri. Plictisiti fiind de atatea stupe si statui de-ale lui Budha, am ales sa ne plimbam fara vreo tinta prin orasel.
Dupa-amiaza am ajuns in orasul Shigatse (3836m), de unde ne-am luat inca un rand de permise, necesare pentru a ne continua calatoria pe ‘Friendship highway’ pana la granita cu Nepalul.
Ghici ce urma sa vizitam? O manastire :) Parca incercau sa ne converteasca. Si-au gasit si pe cine :))
Am dat bir cu fugitii inca o data, pentru a ne cocota pe muntele din spatele manastirii, luandu-i cu noi si pe bietii rusi. :))) Au rasuflat usurati cand s-au vazut din nou la hotel.

In ziua a 7-a, dupa ce am trecut alte pasuri de peste 5000m, am ajuns in tabara de baza a Everestul (5200m). Uau, eram in sfarsit la poalele maretului munte. Ce putea fi mai frumos de atat?! Este mult mai impunator decat la Telenciclopedia :)
Dupa ce ne-am delectat cu o conserva de ton, din colectia de toamna- iarna a lui R, am dormit intr-un cort amenajat pentru turisti, avand ca si combustibil rahat de iac. A fost frig, maica, frig…chiar daca eram cuibariti sub doua plapumi, tot simteam aerul rece pe la nas. Ne-am petecit cu plasturi care capteaza si degaja caldura (un alt item din trusa noastra de supravietuire).
He, he, normal ca rusii s-au plans ca au ramas fara rahat peste noapte si au inghetat de frig. :))) Data viitoare ar trebui sa ceara portie dubla de rahat! :)
Dar asta a fost o nimica toata pe langa durerile de cap si lipsa de oxigen…cauzate si de altitudine, nu doar de rusi.
Cu alte cuvinte, a fost o noapte chinuitor de lunga…m-am simtit ca un peste pe uscat, cu gura larg deschisa pentru a prinde un firicel de oxigen.

Ziua a 8-a: Ne-am urnit cu greu din pat pentru a admira rasaritul deasupra Everestului, dar a meritat efortul. Seara ne-am petrecut-o in New Tingri (4500m), dupa un mic scandal provocat tot de rusi. Auzi dracovenie! Cum sa nu aiba ei dus in camera?! ‘Fitze la altitudine’ :)))

Ziua a 9-a: Dupa ce am trecut alte pasuri si am admirat zeci de munti de peste 7000-8000m, am coborat de pe platou pana la granita cu Nepalul.

In concluzie, chiar daca Regiunea Autonoma a Tibetului este bine controlata de chinezi (am trecut prin nenumarate puncte de control pe tot parcursul calatoriei) merita vizitata.

P.S. Am mancat si altceva in excursia asta, nu doar ton :)

Urmatoarea aventura: Kathmandu si imprejurimile

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.