Hua Shan – adrenalina la maximum

Traseele de pe muntele Hua Shan sunt considerate a fi unele dintre cele mai periculoase trasee montane din lume (peste 100 de turisti mor anual in zona). Motiv serios pentru a-l trece ca ‘must do’ pe lista noastra.
Ziua 1: Cum puteam sa incepem ziua mai frumos decat alergand dupa un autocar?! R cu un intreg supermarket in spate, de ziceai ca vine sfarsitul lumii, iar eu cu un biletel in mana cu numarul si destinatia autocarului intreband agitata in stanga si in dreapta.
Ca o paranteza, cateodata cand alergam asa ca nebunii ma simt ca la ‘Amazing Race’. Cel mai distractiv e atunci cand ne intelegem cu chinezii doar prin onomatopee sau/si mima: am facut ca trenul, vaca, cocosul si alte oratanii, am mimat ca fac omleta (doar mimat…sa nu care cumva sa credeti ca m-am apucat de gatit), am mimat ca pescuiesc…pentru a gasi ace de pescuit etc. Cel mai interesant a fost cand a trebuit sa cumpar produse destinate doar femeilor dintr-o dugheana de la coltul strazii. Se uita vanzatorul la mine ca la o nebuna, iar eu mai aveam un pic si izbucneam in ras…noroc ca m-a trimis sa-mi aleg singura produsele direct din magazie ca nu stiu unde se ajungea :)))
Dupa ce am urcat cateva mii de trepte am ajuns intr-un final pe varful estic al muntelui unde ne astepta prima provocare adevarata: o scara verticala ce putini se incumeta sa o coboare/urce.
Dupa ce ne-am luat portia mult ravnita de adrenalina am adormit in aer liber (cazarea fiind scumpa) inconjurati de zeci de licurici si diverse lighioane … in asteptarea rasaritului.
Ziua a 2-a: Pe la 2 noaptea au inceput sa misune in jurul nostru sute de chinezi somnorosi (se pare ca la ei este o traditie sa urci muntele sfant noaptea pentru a admira rasaritul magnific).
Ora 5:30AM: sutele de chinezi stateau cu sufletul la gura si nimic.
Ora 6:00AM: soarele inca se lasa asteptat.
Ora 6:30AM: in sfarsit vedem o prima raza de soare deasupra stratului gros de SMOG. Din pacate zona e super industrializata si ca urmare extrem de poluata.
Dezamagiti plecam in sir indian spre traseul la care visam inca de acasa: o pasarela de 50m construita pe unul din versantii verticali ai muntelui la aprox. 2000m altitudine. Pasarela duce la un mic templu budist sapat in stanca.
Am ajuns la locul cu pricina si surpriza: din tot puhoiul de la rasarit s-au gasit cativa curajosi sa incerce traseul, facandu-l astfel de 100 de ori mai periculos. Si eu care credeam ca in 10minute il parcurg dus-intors si scap…
In final, am stat atarnati pe traseu timp de o ora si jumatate si astfel am ajuns sa savuram fiecare pas si mai ales haul de sub picioarele noastre. Intoarcerea a fost cea mai periculoasa deoarece a trebuit sa imbratisam pe exterior fiecare individ ce venea din directia opusa (vezi pozele).
Trebuie sa recunosc ca am ales acest traseu din dorinta de a scapa de frica de înăltime, dar am ajuns la concluzia ca e mult mai fain SA TRAIESTI cu ea… sa savurezi la maximum fiecare moment, fiecare ‘strop’ de adrenalina, fiecare senzatie, emotie … decat sa scapi definitiv de ele.
Pana la amiaza am reusit sa parcurgem si restul traseelor si nu oricum, ci cu un ranjet de satisfactie pe fata.

P.S. Muntele e plin de lacatele de care sunt prinse panglici rosii…asa isi exprima chinezii iubirea vesnica.

Urmatoarea aventura: scurt popas in oraselul Pingyao.

2 Responses to Hua Shan – adrenalina la maximum

  1. fuarte tare – intradevar – Betfair goes everywhere :)

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.