Huang Shan

Alt plan maret: dupa Sanqing Shan si o noapte in care am dormit cu capul pe masa in tren, ne-am lasat unul din rucsaci la un hostel, iar dupa un dus si vreo 2 ore in 2 autobuze am ajuns la baza muntelui Huang Shan.
Aveam o zi jumatate pentru a savura muntele, dupa care urma o perioada de ploi torentiale (cica in zona ploua peste 200 de zile pe an). Graba noastra era justificata.
Am fost nevoiti sa urcam cu telecabina pentru a avea timp sa parcurgem traseele de zeci de km ce urcau si coboarau diverse varfuri pe langa stancile verticale, prin tunele de 1m latime, pe culmi etc.
Te lua cu ameteala nu alta.
Ce au putut face chinezii astia!!!
Dupa o noapte dormita la cort, ne-am trezit la rasarit si impinsi de foame de la spate am parcurs 13km de trepte, mai mult in fuga, intr-un timp record. A fost foooaarte fain!!
Distractia noastra majora a constat in ‘crosetarea’ grupurilor galagioase de chinezi, care se miscau in sir indian, ca ochiul mortului, pe pasarelele si prin tunelurile inguste. Fricosi mai sunt!!!
Cu cat le tremurau lor pricioarele mai tare, cu atat mai curajosi deveneam noi :)))
Au urmat 2 zile de stat pe net si pus pe hartie bazaconiile astea:)))

Ah, era sa uit. Cand am ajuns jos, am intrat in primul restaurant si ghici ce?!…aveau sobolan in meniu. Pentru asta am alergat o zi intreaga!!! Ne-a pierit foamea instant. :))))

Urmatoarea aventura: Xi’an si armata de teracota.

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.