La manastire pe platoul tibetan

Au trecut 3 luni de la aventura de ‘vis’ de pe Marele Zid Chinezesc si tare multe s-au intamplat…pacat ca nu-mi mai aduc aminte exact ce (ca fapt divers, Zidul are peste 8000km, si se zice ca la constructia lui a murit un om la fiecare 6m, iar din motive financiare majoritatea au fost ingropati in zid-nu exista dovezi).
Chiar daca nu era in planul initial am decis sa ne extindem sederea in China pentru a explora platoul tibetan. Cu siguranta ca nu o sa ne intoarcem in zona prea curand asa ca trebuia sa profitam de ocazie. Turistic vorbind, platoul se imparte in:
– Regiunea ‘Autonoma’ a Tibetului (unde e Lhasa, Everestul etc.). Accesul aici este tinut sub control de chinezi si se face doar pe baza de permis si excursii organizate.
– Restul platoului, locuit de 60% din populatia totala de tibetani este la fel de frumos si poate fi explorat fara restrictii.
Dupa o negociere la sange intre R si ceva agent de turism ne-am depus actele pentru permis, iar in asteptarea lui am cutreierat pe restul platoului.
Pentru inceput, R s-a gandit ca nu mi-ar strica cateva zile la manastire (sa mai scoata un pic dracii din mine). Asa am ajuns la manastirea Labrang, una dintre cele mai mari manastiri din Tibet.
Ne-am cazat pentru doua nopti intr-un hostel administrat de o mana de calugari budisti.
Experienta a fost ciudata. Unde te uitai vedeai calugari vorbind la telefoane de ultima generatie, facandu-si ‘selfies’, circuland in masini scumpe etc. (si eu care credeam ca e inca ca in filme).
Fiind un punct important de pelerinaj pentru budisti am avut ocazia sa vedem oameni din cele mai indepartate colturi ale Tibetului. Tare ciudat aratau in ochii nostri.
Dupa cateva plimbari pe dealuri si discutii cu diversi calugari budisti, care s-au dovedit in final a fi oameni ca noi, ne-am indreptat spre un alt orasel tibetan, Langmusi.
Aici principala atractie turistica este tot o manastire, dar cum dracii din mine sunt mult prea afurisiti ca sa dispara peste noapte, am preferat sa ne cataram pe muntii din jurul manastirii, spre enervarea calugarilor budisti ce taiau bilete la intrarea in manastire. Dupa spusele lor muntii erau tot in proprietatea manastirii :))) Tare ne-am mai distram in fiecare dimineata cand tipau nervosi dupa noi in timp ce ocoleam tacticosi zidurile manastirii pentru a ne catara pe munti…parca portul lor rosu devenea si mai aprins la culoare (daca nu au iesit dracii din mine macar au iesit din ei).
Intr-una din zile am coborat chiar prin mijlocul manastirii si i-am ajutat sa salveze pestisorii si mormolocii ce zaceau pe uscat dupa ce cursul paraul fusese deviat. Pacat ca nu realizeaza ca oricum ii omoara prin aruncarea deseurilor menajere in natura.
Interesant e cum isi transmit rugaciunile. Acestea sunt:
– fie purtate de vant, prin panglicile colorate insirate pe dealuri, case etc. si hartiutele ce le arunca in aer (dealurile fiind pline de ele);
– fie prin foc, prin arderea unor ierburi speciale;
– fie prin imprimarea imaginii lui Buda in apa etc.

Urmatoarea aventura: Lacuri colorate si ursuleti panda (Jiuzhaigou si Chendu)

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.