Sanqing Shan

Dupa atatea plimbari prin orase printre betoane ne-am reorientat din nou spre natura.
Sanqing Shan este comparabil ca frumusete cu vestitul munte sacru Huang Shan, dar din motive necunoscute este mai putin popular printre chinezi, iar alte natii rar calca pe acolo.
Loc perfect pentru relaxare! Aleluia!!!
Ne-am rezervat 3 zile pentru a savura peisajul si LINISTEA.
E un pic mai complicat de ajuns in zona: trebuia sa luam 2 trenuri si un autobuz.
Ziua 1: Plecare cu noaptea in cap spre un oras intermediar. Ajunsi acolo aveam doua optiuni: sa luam un alt tren pentru 20min, dar cu un timp de asteptare in gara de 4 ore sau sa cautam in ditamai orasul locatia din care plecau autobuzele spre destinatia noastra, locatie diferita de autogara. Hmmm, grea decizie. Foamea si caldura de afara ne-au facut sa decidem in favoarea primei optiuni. PROASTA ALEGERE!!!
Cele 4 ore de asteptare s-au transformat in 8 ore, deoarece minunatul tren a avut intarziere…astfel am avut rara ocazie sa vizitam McD si sa ne jucam cu pustii in sala de asteptare… totul pentru o calatorie de 20min.
Uite asa am ajuns in ‘oraselul’ situat la cativa zeci de km de munte in miez de noapte, fara nici un plan, nici macar o rezervare la hotel.
Am avut noroc un un cuplu de chinezi draguti care ne-au pescuit din gara si ne-au ajutat sa ne cazam in unul dintre hotelurile din centru. S-au ocupat ei de toate formalitatile pentru a evita un eventual refuz. Teama ca occidentalii le pot crea probleme cu autoritatile este un alt motiv pentru care suntem refuzati la anumite hoteluri (nu numai frumusetea orbitoare a lui R).
Ziua a 2-a: Ne-am trezit tarziu, am cumparat bilete de tren pentru urmatoarele destinatii (e musai in China sa-ti rezervi locurile din timp) si am luat autobuzul pana la baza muntelui.
Pe drum am aflat cu stupoare ca autobuzul nu ne va lasa in zona sudica a muntelui, de unde incepea traseul, ci la telecabina din partea de est. Taxiul intre cele doua era scump (doar un nebun da 10 dolari pentru cativa km :)))).
Deoarece era deja ora 3 si nu aveam nici un fel de cazare am decis sa urcam ca boierii cu telecabina (cumparasem biletele de intrare in parc la jumatate de pret cu ajutorul carnetelor de studenti, deci rezerve aveam. Multumim inca o data furnizorului.) Inteleapta decizie!!!
La ora 6PM eram deja in zona de corturi, unde datorita unor studenti simpatici am obtinut un pret bun.
Ne-am distrat, am ras cu pofta, am jucat carti pe pedepse, am dansat…etc.
Ziua a 3-a: Am parcus aproape toate traseele, coborand si urcand mii de trepte si nu oricum, ci cu rucsacii in spate. Sincer nu credeam ca o sa reusim. Am pornit la 6AM dupa rasarit si am ajuns la baza muntelui, in partea sudica, pe la ora 1PM. Am alergat pe munte pentru ca la 5PM aveam un tren de prins.
Majoritatea traseelor sunt construite din ciment sub forma de pasarele suspendate pe peretii verticali ai muntelui. Incredibil!!!
Nerecomandate celor cu frica de inaltime…ca noi :)))))

Urmatoarea destinatie: muntele sacru Huang Shan.

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.