Kerala: Sarbatorile de iarna in sudul Indiei

Din Sri Lanka am zburat catre una dintre cele mai frumoase regiuni din India: Kerala.
Regiunea este renumita pentru diamante si lagune.
Reclamele cu dame elegante pline din cap pana in picioare de pietre pretioase împînzesc locul (asta din capitolul: tara colcaie de mizerie si indianca isi cumpara diamante). N-am mai intalnit natie atat de ahtiata dupa aur si diamante.
Pe de cealalta parte, reteaua de canale interconectate este cu adevarat diamantul cel mai de pret al Keralei. Lagunele, raurile, golfuletele si lacurile formeaza un labirint de peste 900km de căi navigabile; intreaga retea fiind alimentata de 38 de rauri. Cu alte cuvinte, este o laguna imensa si intortocheata locuita de ‘oamenii baltilor’.
In prima zi am dat o tura prin Fort Kochi.
In a doua zi, pentru ca singurele atractii turistice din zona erau restaurantele ne-am luat talpasita rapid spre sud.
Ziua a 3-a: Ne-am plimbat cu barca pe canale, am dat la vasle, am degustat din delicatesele zonei, am vizitat ceva sate din mijlocul baltii etc. Cred ca a fost prima zi relaxanta din India, departe de vuietul oraselor si ‘ciripitul suav’ al indiencelor.
In urmatoarele 5-6 zile ne-am ‘relaxat’ cu fundul pe scooter intr-o tura de peste 700km pe dealurile si muntii din zona. Am facut-o si pe asta! Chiar daca initial, pentru siguranta noastra, ne propusesem sa stam departe de scootere (in India) a venit si ziua cand n-am mai rezistat.
Ne-am lasat bagajele la plaja :) si am plecat la munte cu doar hainele de pe noi si doua hanorace :)
Dupa o documentare ‘riguroasa’ pe google maps, pentru a evita aglomeratia zonelor turistice, am ales un traseu ocolitor care trecea prin cele mai multe zone verzi… pe harta. Drumul a fost lung si dureros, dar a meritat fiecare clipa.
Pe parcursul a sute de kilometri ne-am bucurat de verdele crud al orezariilor, apoi a urmat cel al plantatiilor de ceai, de cardamon etc. Șoselele au fost in general bune, dar n-au lipsit surprizele: ni s-a terminat de cateva ori asfaltul in mijlocul pustietatii, dar am supravietuit. :) Cu cat conducea R mai bine, cu atat bodoganeam eu mai putin sau vice-versa :)))
Chiar daca nu aveam bagaje la fiecare rampa scooterul incepea sa gafaie obligandu-ma sa urc pe jos sau sa ‘pedalam’ mai ceva ca Flintstones.
Ultima portiune a traseului ar fi trebuit sa treaca printr-o rezervatie de tigrii, dar nemernicii de la administratia parcului nu ne-au lasat sa trecem pe 2 roti….ce atata caz…doar aveam casti de protectie :))))
Am dat ocol si in final mare mi-a fost uimirea. Am descoperit ca exista si petece de pamant indian nelocuite. Cred ca n-au reusit sa se impace cu vietatile locului.
In urmatoarele 2-3 zile ne-am pregatit si noi de sarbatori ca omul gospodar: ne-am despaducheat, am facut curatenie in rucsaci si pe tableta etc.
De Craciun ne-am trezit in camera cu un musafir nepoftit: o dihanie de paianjen. La doar cei 6cm ai ei, domnisoara Lisa (cum o numesc localnicii) mi-a bagat tremuratul in oase.
R il aleraga prin toate cotloanele, iar eu urlam din varful patului: E mare! Omoara-l! Da-i in cap! :))) Bine ca nu erau romani prin zona ca cine stie ce ar fi crezut ca facem.
Nu-i pot suporta! Poate ca daca n-ar avea picioarele atat de paroase am putea avea o relatie … mai buna.
Dupa Craciun am stat 5 zile la plaja in Varkala, deoarece e practic imposibil sa calatoresti de sarbatori in India fara rezervari.
M-am simtit ‘ca la Sovata’. Nu ca as sti cum este la Sovata, dar de-a lungul timpului am observat ca este o destinatie aleasa in special de cuplurile ce vor sa se regaseasca.
Ce pot sa zic? Dupa atata mancare, soare, mare si plaja am ajuns sa suferim de plictiseala, lene crunta si dureri de cap.
Am tras concluzia ca statul degeaba ne face mai mult rau decat bine. Prea multa ‘Sovata’ poate duce la despartiere. Mai bine facem ceva constructiv impreuna, de exemplu: sa ne ‘rupem’ picioarele pe ceva munti, sa alergam ganganiile prin camera etc. Cand stai degeaba incepi sa observi ca celuilalt ii creste par in nas mai mult decat pe cap sau nasul i s-a latit atat de tare incat i se vede tot parul, ca e mai greu rucsacul pe care-l cara decat el…ca toata ziua maraie dupa masaj si da ordine…text cenzurat…intelegeti voi ce vreau sa spun. Superficialitati!
Totodata, plictisela a condus si la momente de reflectie de genul: ‘Ma Costica, tu ma mai iubesti?’ Si a urmat un moment de sinceritate. Pentru ca o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte…

Dragoste nemarginita

Asa am obtinut un masaj de o ora ca sa-mi inchida gura. :)
Colac peste pupaza plaja din Varkala pe cat e de frumoasa, pe atat e de dubioasa. Exista o linie invizibila care desparte plaja occidentalilor de plaja indienilor. Daca te uitai in dreapta vedeai o mare de burti si funduri albe sau rosii, dupa caz. Daca te uitai in stanga vedeai o mare de sariuri colorate si ude. Noi ne-am nimerit la mijloc, ca doar suntem bronzati ca tractoristii (un fel de albi sub acoperire). Zi de zi un indian nervos cu un fluier in gura incerca sa mentina ordinea ‘fireasca’ a lucrurilor: albii la dreapta, coloratii la stanga. Probabil ca va intrebati de ce. Explicatia e simpla. Dupa atata abstinenta au si ei nevoie de un pic de distractie asa ca vin la plaja ca la un cinematograf in care ruleaza doar filme deocheate. Imaginati-va ca respectivii n-au vazut atata pielicica goala toata viata…unii chiar deloc. Asa ca, dupa mai multe plangeri venite din partea albelor, devenite rosii de la atatea ciupituri de fund, oficialii s-au gandit sa separe taberele…cel putin in apa. Pe nisip indienii continua sa pozeze albii in cele mai stranii ‘costumatii’ si pozitii yoga si vice-versa.
A fost primul revelion din viata mea pe plaja… inconjurata numai si numai de barbati. Ziceai ca m-a scos R la discoteca, doar ca arata a homoteca…ce puteam sa-mi doresc mai mult?!
Indiencele nu ies noaptea din casa, doar barbatii iau parte la astfel de evenimente (cel putin asa a fost in Varkala).
Trecerea dintre ani a fost memorabila: intr-o parcare facand slalom printre balti, masini si indieni colorati, dupa o ploaie torentiala. Si totusi nici macar ploaia nu le-a rarit randurile. La un moment dat, au inceput sa danseze extrem de ciudat in jurul nostru de ziceai ca cheama ploaia, dar aceasta tocmai trecuse. Hmmm, a fost un Rev ciudat si hilar in acelasi timp.
Oare o sa o tinem asa tot anul?

Urmatoarea aventura: Mysore, Hampi si Goa

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.