30 de ani la inaltime…La multi ani R!

Vulcanul Bromo, Java

Daca tot eram ‘in priza’ imediat dupa excursia pe platoul Ijen ne-am urcat intr-un autobuz cu destinatia Probolingo. Ce sens mai avea sa dormim ca oamenii normali in pat cand puteam sa dormim in autobuz?! Dupa doar 6 ore am ajuns spre seara in vestitul orasel. Deoarece zona a devenit foarte turistica preturile sunt exorbitante si greu de negociat, iar smecheriile localnicilor sunt in floare.
De la terminal trebuia sa luam inca un bemo pentru a ajunge in oraselul Cemoro Lawang, aflat la baza vulcanului Bromo. Lucrurile pareau destul de simple pana am realizat ca lacomia localnicilor este reala. Cereau 7 dolari de persoana pentru o calatorie de o ora, de 5 ori mai mult, in conditiile in care mijlocul de transport era public. Hmmm, abia atunci am realizat cat de tare l-a schimbat pe R Indonezia. Inca negocia cu zambetul pe buze, chiar daca era rupt de oboseala dupa rasaritul de la Ijen. Pentru ca nu am ajuns la nici un rezultat (o premiera pentru excursie), am plecat in cautarea altor alternative impreuna cu un cuplu dragut din India. Pe drum am aflat ca pentru cei doi excursia era o escapada de weekend, deci era musai sa rezolvam problema transportului in timp util. Zis si facut. La 10PM eram in pat distrandu-ne copios pe seama celor intamplate.
La ora 1:30AM era cat pe ce sa dau cu telefonul de pamant ca nu se mai oprea din zdranganit. Inca un vulcan, inca o urcare, inca un rasarit (al treilea consecutiv)…vroiam doar sa dorm.
Cu chiu cu vai ne-am ridicat din pat pe la 2, iar dupa jumatate de ora eram deja pe traseu, bineinteles bombanind in sinea mea. Am pornit spre belvedere pe drumul prafuit accesibil doar pentru jeep-uri, motorbike-uri, carute, cai, magari si noi. Gandul ca intr-o ora zeci de vehicule ne vor umple de praf din cap pana in picioare ne mana de la spate. Noroc cu prietenul nostru din India care a descoperit cararea despre care doar am citit povesti, dar nimeni nu-ti spune exact de unde porneste pentru a te obliga sa platesti aprox. 30 de dolari transportul+taxa de intrare in parc.
Si uite asa am devenit mai smecheri decat cei mai smecheri.
Drumul care se arata a fi un calvar a devenit o drumetie faina pe munte, pe o poteca ingusta, printre tot felul de balarii, intr-o bezna aproape totala. Nici n-am vrut sa ma gandesc ce lighioane bantuiau zona.
La 4:30AM am ajuns la belvederea situata la 2500m (view point 2), unde am si ramas. Se pare ca este cel mai bun loc de unde poti admira rasaritul fara sa te calci in picioare cu alte sute de turisti. Am aflat mai tarziu ca la belvederea situata la 2700m au fost sute de oameni si vehicule, iar privelistea este aceeasi.
Rasaritul soarelui a fost fain, dar sincera sa fiu ma asteptam la mai mult. Vedeam ceva vulcani mici in departare si ma tot intrebam: oare care este vestitul Bromo? Doar pentru atata m-am trezit iar cu noaptea in cap?
Chiar in momentul in care dezamagirea incepea sa incolteasca l-am auzit pe R strigandu-ma. Hmmmm, ce putea sa fie? L-am ignorat pret de cateva secunde pana cand a venit dupa mine si m-a tarat pana in partea cealalta a belvederii. Privelistea mi-a taiat rasuflarea. Nu am cuvinte sa o descriu. M-a lasat efectiv cu gura cascata. Dupa ce mi-am revenit, l-am felicitat pe R pentru ca a schimbat prefixul (in sfarsit avem amandoi 30 si ceva de ani), iar dupa cateva zeci de poze am inceput coborarea savurand de pe poteca intortochiata impresionanta priveliste.
De pe platou am urcat pe Bromo, ca doar trebuia sa aruncam o privire si in interiorul vulcanului (apropo, este inca activ). Foooaaarte fain. Apoi am alergat spre motel, ne-am facut rapid bagajele si iar pe ‘cai’. A urmat o calatorie de 12 ore pana in Yogyakarta.
Uite asa a mai trecut o zi de 1 Iunie, dar nu una oarecare, ci una speciala in care R a implinit frumoasa varsta de 30 de ani.
Nu stiu daca are legatura sau nu cu schimbarea prefixului, dar ametitul, care acum cateva luni tinea harta cu fundul in sus, s-a ascuns bine sub barba. Acum zambeste in continuu, vorbeste cu toata lumea, PLANIFICA (Lonely Planet a devenit biblia lui, se trezeste cu nasul in ea, adoarme cu nasul in ea), face tot felul de socoteli, a invatat un pic de indoneziana si negociaza la sange orice, dar nu oricum, ci pe limba lor (parca il si aud: Harga touris/pret pentru turisti), evalueaza alternativele, a inceput sa gandeasca preventiv, si-a organizat meticulos lucrurile in bagaj, indruma alti turisti ametiti etc. Pe scurt: a invatat sa pescuiasca, i se potriveste si ii place. Oare schimbarea e permanenta sau o sa-si revina dupa criza din jurul varstei de 40 de ani?
In timp ce el se maturizeaza frumos eu intineresc pe zi ce trece :) Sunt curioasa daca si cand vom inversa iar rolurile? Vom vedea. Pana atunci savurez din plin LINISTEA.

P.S. Grafice Gantt mai trebuie sa faca si am festelit-o!
Tocmai l-am gasit in camera invatand chineza…e ora 11PM…inca o dovada clara ca luat-o razna!!!

Urmatoarea aventura: Yogyakarta

6 Responses to 30 de ani la inaltime…La multi ani R!

  1. Cata says:

    La multi ani, R! Adina, cred ca am o carte de programare pe acasa in cazul in care R se apuca de grafice intre timp. :))

    • Razvan si Adina says:

      :))))) Tu n-ai vazut vazut ce fac eu in Java? Bomban, ma intoxic si imi dau duhul (vezi aventura precedenta)

  2. claudia says:

    La multi ani! Am baut un pahar de vin in cinstea voastra! :) Urmatorul..in a mea! Pa

  3. Tibby says:

    La multi ani Adina 😉

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.