Cucerirea varfului Rinjani (3726m)

Cucerirea varfului Rinjani (3726m, insula Lombok)-cea mai spectaculoasa priveliște de pana acum.

Dupa atata ‘relaxare’ (mai bine zis alergătură, deoarece n-am dormit mai mult de 2 nopti in acelasi loc) ne-am gandit ca ne-ar face bine o plimbare la munte.
Ca si pana acuma, totul a inceput cu o tocmeală, de data asta la telefon, in mijlocul străzii (acolo ne-a pescuit intermediarul), care a durat aprox o ora. Pretul unei excursii pe Rinjani, de 3 zile si 3 nopti, poate sa ajungă si la 300 de dolari si include taxa de intrare in parc, transportul spre si dinspre munte, o noapte la hotel, ghidul, mâncarea, cortul si un cărăuș. Pretul de pornire s-a ridicat la valoarea de 250, dar l-am redus la jumatate avand deja oferte mult mai bune. In final, noi vroiam 120, dar tipul nu cobora sub nici o forma mai jos de 125. Baietii (R si musulmanul de la telefon) se distrau copios. Se considerau deja frati…vorba musulmanului: you are my brother of different mama and different papa. Dupa inca cateva zeci de minute, văzând ca băietii nu ajung la nici un rezultat le-am propus sa batem palma la 122.5 (mai precis 1225000 rupiah) plus doua geci de munte (ne-ar fi costat mult mai mult daca le inchiriam separat). Propunere acceptată….aleluia. Nu mai e mult pana cand R (aka Rice wine) o sa incerce sa ma vândă si pe mine pe vreo doua capre… ar scăpa si de pacoste :))))
Ziua 1: oraselul Sembalun- marginea craterului (2700m), diferenta de altitudine de 1600m.
La ora 5AM ne-a pescuit șoferul de la hotelul din Mataram, dupa doar 4ore de somn. Nici nu-mi mai aduc aminte cand m-am trezit ultima oara dupa ora 7.
La ora 10AM am inceput urcarea. Echipa a fost formata din 4 excursionisti (noi si un cuplu de francezi super simpatici), ghidul si doi cărăuși (tata si fiu).
La ora 6PM admiram apusul de pe marginea vulcanului. ..superb.
La ora 7PM topaiam in jurul corturilor ca sa nu inghetam de frig (noi eram echipati cu cagule, mănuși, geci de iarna…aveam atatea cu noi ca le-am împrumutat si colegilor de suferinta cate ceva).
La 9PM ni s-a servit cina: mâncare proaspătă…pui, legume si nelipsitul orez.
La 10PM se instalează panica…nu ne mai găseam borseta cu carduri. R spune: ‘ultima oara am indesat-o intr-un rucsac inainte sa plecăm’…hmmmm…dar care era acel rucsac nu-si mai amintea…hmmmm…detalii.
Ziua a 2-a: Marginea craterului- varful Rinjani (3726m) – lacul Danau Segara Anak (child of the sea) situat in craterul vulcanului, urcare de 1000m, coborâre de 1700m…’piece of cake’.
La ora 2:30AM ne-am trezit ca oricum nu puteam sa dormim de frig.
Pe la 3:15AM începem MAREA urcare…fara ghid, deoarece racise. Eram insotiti de unul din cărăuși. Toata creasta muntelui era plina de luminite de lanterne, presărate in șir indian. Drumul a inceput cu un mic slalom printre corturi si s-a continuat cu o urcare infernal de abruptă de o ora, pe pietriș si rădăcini, in plina noapte. Ajunsi pe creasta ne tragem răsuflarea si speram ca ce a fost mai rau a trecut. Nici pomeneală!!! Creasta părea lină de jos, dar in realitate era plina de cocoase (mini varfuri)…in stanga hăul, in dreapta hăul, plus un ingredient care a facut peisajul si mai înfricoșător- vântul, care ne ridica praful in ochi si ne intra in fiecare oscior. Puff, am mai si platit pentru asta!!!!
La ora 6AM, odata cu răsăritul soarelui atacăm marele varf. Făceam doi pasi inainte si unul inapoi…pe un pietriș vulcanic afurisit si alunecos. Imi era rau de la stomac si imi tremurau picioarele…ati zice ca de la altitudine si efort mi se trăgea. Din pacate trebuie sa recunosc ca IMI ERA FRICA DE ÎNĂLTIME. Forta in picioare aveam, suflu aveam, dar imi tremurau chilotii cand ma uitam in jur…si peisajul era fantastic, parcă ireal…in stanga vedeam soarele răsărind din mare, peste insulele invecinate, luminând coasta franjurata si dealurile verzi, ce păreau minuscule in comparatie cu vulcanul, iar in dreapta se vedea craterul vulcanului Rinjani luminat de luna si lacul turcuaz, dar acum negru, in mijlocul caruia domneste un alt vulcan (Baby Rinjani). Am fixat cu privirea stanca din fata situată la cativa metri de varf si am continuat sa urc…doi pasi inainte, unul inapoi. M-a luat cu amețeală asa ca ultimii metri i-am urcat târâș.
R a incearcat sa ma ajute tragandu-ma 2m de mana, dar s-a oprit gafaind pret de un minut ca sa-si revina.
Uraaaa, am ajuns la stanca si imi revin rapid, fiind protejată si de vânt si de hău. Fac rost de o tigara si imi desfac o cola…le savurez ranjind…ce atata aer curat!!!
Dupa inca cativa pasi ajungem pe varf, o platforma mica plina de oameni.
La ora 11AM am luat micul dejun la corturi dupa o coborâre care mi s-a părut chiar lejeră…ce inseamna sa te inveti cu lucrurile :))) Doftoricim ghidul si pe unul din cărăuși, ambii racisera.
La ora 6PM ne balacim in izvoarele termale de langa lac.
Ziua a 3-a: Lac-marginea cealalta a craterului-orășelul Senaru, urcare de 600m, coborâre de 2000m.
Am mers incet deoarece pe tipa o dureau si ii tremurau toate încheieturile (bravo ei ca a ajuns in varf fara nici un pic de antrenament in prealabil), dar cu ocazia asta am avut timp sa admiram peisajul mirific.
Pe la ora 3PM am decis sa ne separăm, ei au ramas cu ghidul, iar noi am am coborât cu gasca cărăușilor, in ritmul lor, adica in fuga. La un moment dat, eram urmărită de peste 10 cărăuși, eu ducând trena…coșmarul vietii mele (pentru cine nu stie numele de familie a lui R este Cărăușu)…abia ma descurc cu unul. :)))
In jurul orei 4:30PM ajunsi la cabana intoarcem cu fundul in sus cel de-al doilea rucsac. Era ultima noastra speranta si nimic. In acel moment mi-au trecut prin cap zeci de mii de metode prin care sa-l torturez pe R, dar eram prea obosită sa o fac. In plus, pentru ca iubeste ‘la nebunie’ sa-mi facă poze, a scapat aparatul foto din mana si uite asa a rezolvat problema…ce atatea poze.
Cand ne pregăteam sa sunam la banca sa blocam cardurile, mi-am adus aminte ca rucsacii au si un buzunar interior pentru hârtii, laptop si altele. Ghici ce…acolo indesase R borseta…ne-am perpelit degeaba avand-o tot timpul la noi…doi fraieri…
Zâmbetul ne-a revenit ca prin minune, chiar daca ideea de a trage o fuga pana la banca in Ro nu mi-a displăcut deloc.
Aventura s-a terminat cu trei zile de relaxare pe insula Gili Meno: mare, soare, corali, pești multicolori, broaște testoase, nisip auriu, palmieri, păianjeni, șerpi, soparle etc…Ce isi poate dori omul mai mult de la viata!
PS. Am participat si la o nuntă de musulmani, fani FCB (mmmm prăjiturile moca :)))) si dupa ce ne-am prăjit bine la soare, ne-am tratat cu aloe vera tăiată direct din grădina.

Urmatoarea insula: Bali

7 Responses to Cucerirea varfului Rinjani (3726m)

  1. Seba says:

    Minunat!

  2. feli crisan says:

    Foarte fain. Ma uit in fiecare saptamana sa vad ce lucruri noi ati mai vazut.

    • Razvan si Adina says:

      Da, Da…si eu sunt curioasă ce o sa mai vizitam in următoarele 10 luni. Am planificat doar ordinea tarilor si atat :) Fara bătăi de cap

  3. claudia says:

    Faina maimuta…despre restul…ce sa zic… totul imi pare ireal, incredibil, extraordinar. E minunat! Deci… sa ne intoarcem maimute, pe care le inteleg, si despre care cred ca si ele m-ar putea intelege daca s-ar stradui putin. Va pup.

  4. claudia says:

    Vorbesc despre aia infipta in coada, pe o coasta de deal.

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.