Ce face un manager de proiect in Java?


Pe scurt: se intoxica, bombane si isi da duhul.

Platoul Ijen

Drumul din Bali cu bacul public spre Java a fost scurt, dar interesant. Am stat la bordul de comanda, capitanul si echipa tratandu-ne ca pe niste oaspeti de onoare (probabil ca au fost inspirati de fețele noastre obosite). Mai mult decat atat, vazandu-l pe R pansat la un deget, ne-au dat spirt si pansamente sterile. Toate bune si frumoase, dar cum am pus piciorul pe Java am si fost pescuiti de un agent de turism. Pachetul oferit includea: cazare o noapte, transport pana/de la Ijen, ghid si taxa de intrare in parc la pretul exorbitant de 900.000 RP pentru 2 persoane (aprox. 85 dolari). Sunt super smecheri. Pe toate site-urile scrie ca poti merge pana pe platoul Ijen doar cu 4×4, deoarece drumul este rau. Gresit! Drumul este usor denivelat, dar asfaltul este aproape ca in palma. De aici porneste toata smecheria. In final, am rezolvat toata afacerea cu 500.000RP, dar cu siguranta se putea mult mai ieftin.
Dupa doar 3 ore de somn ne-am trezit cu noaptea in cap, la ora 12:30 (cu alte cuvinte am platit cazarea degeaba), ne-am urcat in jeep cu ochii carpiti si am motait timp de 2 ore cu gandul la ce va urma. Ajunsi la PHKA post am fost informati ca ne-am grabit degeaba deoarece traseul se deschidea doar la ora 3. Ne-am alaturat celorlalti zeci de oameni zgribuliti ce asteptau startul. Intre timp R a realizat ca era frig (doar eram la peste 2000m) si ca ar fi bine sa-si faca rost de o geaca. Solutia: cu un zambet frumos a dezbracat soferul.
Cand s-a dat startul am pornit printre primii. Probabil ca va intrebati: de ce atata graba? Simplu. Alergam sa prindem flacarile albastre, acestea fiind vizibile doar pe timp de noapte.
Drumul a fost scurt, dar greu, panta fiind destul de abrupta.
Pe la 3:30 deja imi simteam conturul plamanilor, pe la 4 bombaneam ca nu se mai termina afurisita aia de panta. La 4 si un pic coboram in crater parca hipnotizati de flacarile albastre ce se vedeau pe fundul ‘abisului’. Localnicii te pacalesc ca nu ai voie sa cobori in crater fara ghid deoarece este periculos. Mai fac si ei un ban pe spinarea credulilor. I-am ignorat si am mers mai departe.
Dupa ce ne-am intoxicat bine cu aburii de sulf ce ieseau din mina si am facut cateva poze de doi bani cu telefonul, am urcat sa vedem rasaritul de pe marginea craterului.
La intoarcere, chiar daca eram rupti de oboseala, ne-am oprit sa vedem si ceva plantatii de cafea.
In concluzie, excursia a meritat efortul.
P.S. Traseul este parcurs zilnic de zeci de carausi care duc in spate intre 50 si 90kg de sulf la o tura (am vazut cu ochii mei cand au cantarit incarcatura).

Urmatoarea aventura: vulcanul Bromo (Java)

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.