Cu Dan si Anca in Sri Lanka

Ceea ce m-a impresionat cel mai tare in Sri Lanka au fost localnicii.
Sunt primitori si zambareti foc.

Ziua 0: Am facut o scurta vizita la un spital din India pentru ca ma dureau genunchii. Cu o zi inainte m-am ales de la urgente cu o frumoasa radiografie si o mica sperietura (dar stiam ca nu-i nimic grav, doar imi citise nenea in palma ca o sa traiesc suficient de mult cat sa-l scot pe R din ‘pepeni’). Cica am ceva dungi pe oase ce trebuie musai investigate. Bine, bine, dar ce treaba are asta cu faptul ca imi trosnesc genunchii ca un ceaun de popcorn? Eh, m-a ‘linistit’ specialistul. Dungile=lipsa de vitamina D, iar scartaielile=efortul in exces si faptul ca sunt inca in crestere :))) Remediul era clar: cateva zile cu burta la soare. Ti-ai gasit…doar asteptam musafiri.
Costul total al investigatiilor, inclusiv pastilele: 15 dolari…si ce spitale puse la punct au indienii…iar despre amabilitatea doctorilor am doar cuvinte de lauda. Pacat ca nu m-a ajutat la nimic…genunchii continua sa-mi scartaie ca o usa stricata, suficient de tare cat sa-l zgarie pe R pe creier. Cum ma enerveaza, cum ma apuc sa fac matanii :)))
Ziua s-a terminat in Negombo, Sri Lanka.

Ziua 1: Ne-am trezit de dimineata si am dat fuga la aeroport. Am reusit cu ‘greu’ sa pierdem trenul, dar am prins un autobuz direct, ce ne-a lasat la mama d…., era sa ne cada si o bariera de cale ferata in cap etc.
Intr-un final, am ajuns la timp si am stat si am stat… Asteptam in fata iesirii, emotionati ca doi pusti, cu doua pancarte in mana: Jager si Branza, spre distractia tuk-tuk-cistilor. Hmmm, oare am incurcat iar borcanele? Hai ca nu suntem chiar atat de ametiti.
Dintr-o data s-a facut lumina…un chel si o blonda la orizont, albi ca branza :)))
Planul lor suna ceva de genul: nu mancam de la dugheana, nu dormim in locuri obscure, nu conducem pe drumurile asiatice etc. Planul nostru era: nu mancam la restaurante scumpe, ne cazam in locuri acceptabile la bani putini, mergem pe cat mai multe coclauri, nu dam banii pe ghid sau pe intrari la temple (ca am vizitat deja destule), negociem totul la sange etc.
Gand la gand :))) Sper doar sa nu ajungem sa ne paruim cu Dan ca vom pierde din start.
A urmat initierea: pranzul la restaurant si cina la dugheana.
Ziua s-a terminat cu un apus exceptional, pe plaja, printre prieteni: R, Dan, Anca si Jager (ca doar aveam un plan comun de facut :))).

Ziua a 2-a: Dupa ce am schimbat cateva autobuze am ajuns in Kandy. Prietenii nostri simpatici au vizitat ceva templu, iar noi i-am asteptat cumintei afara in speranta ca se vor plictisi repede…ceea ce s-a si intamplat :)))
Spre seara ne-am plimbat prin magazine dupa sandale. Pentru Anca au lasat la pret rapid, dar Dan nu a fost la fel de norocos. He, he, a preferat sa nu-si mai ia, deoarece negustorii nu lasau la pret substantial. Hmmm, imi place cum gandeste.

Ziua a 3-a: O noua zi, o noua locatie. Am vizitat pesterile de la Dambulla si ne-am cocotat pe stanca de la Sigiriya. Pe stanca se pot vedea si ceva picturi gen…fata de la ‘stanca’ 5 (vorba baietilor).

Ziua a 4-a: Ne-am inchiriat biciclete, iar in timp ce ei au vizitat situl archeologic de la Polonnaruwa (temple, statui, ruine impresionante…vechi de cand lumea), noi am dat o tura prin imprejurimi, printre orezarii, pe malul unui rau, printre case si oameni primitori (unii ne-au servit cu nuci de cocos proaspat culese din cocotierul de langa casa, altii ne-au invitat la masa etc.)
Spre seara ne-am agitat sa prindem autobuzul inapoi spre Kandy. Uite asa, din 2 ametiti ne transformasem in 4, fiecare alergand intr-o alta directie.

Ziua a 5-a: Am urcat cu trenul pana la aprox. 1800m, printre balarii cat casa, sate de munte, plantatii de orez si ceai. Ne-am luat bilet la clasa a 2-a (din 3), dar fara loc, ca era mai ieftin. Blonda draguta si-a facut rapid rost de loc, apoi ne-am invartit si noi de cate unul pe ici, pe colo.

Ziua a 6-a: Cine se trezeste de dimineata departe ajunge! Noi am ajuns la World’s End. Toti cu ochii impaienjeniti de somn. Cu exceptia lui Dan, care cu ochii lui de soim si cu grija-i caracteristica sa nu calce care cumva stramb, a gasit un ceas de toata frumusetea.
Dupa plimbarea prin parc ne-am continuat calatoria cu trenul. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit iar copil, agatata de usa unui tren romanesc, urland in fiecare tunel cat ma tineau plamanii.
A fost cea mai faina calatorie cu trenul de pana acum, chiar daca din cauza unor alunecari de teren am ajuns cu intarziere la destinatie.

Ziua a 7-a: Ne-am trezit iar cu noaptea in cap si dupa ce am alergat dupa vreo doua autobuze am ajuns in ceva rezervatie. Ne-am inchiriat un jeep si timp de cateva ore am admirat flora si fauna, adica boscheti de toate felurile, elefanti, un mini crocodil, un cameleon, pauni, pasari ciudate etc. Apropo, in Sri Lanka poti vedea pe strada toate orataniile enumerate mai sus, cu exceptia crocodililor…cred/sper.
Dupa alte 2 autobuze am ajuns in sud…la plaja.

Ziua a 8-a: Snorkeling si balaceala dimineata, ‘facebook-ceala’ si relaxare dupa-amiaza.

Ziua a 9-a: Plimbare cu scooterele pe coasta. Fooarte fain. Plaje si palmieri cat vedeai cu ochii, o mica ploicica cat sa ne sperie etc. Noroc cu ‘mica’ fomista si ceasul ei biologic imposibil de pacalit …asa am reusit sa ajungem pe inserate la dugheana de langa casa pentru a savura inca o cina romantica printre localnici.

Ziua a 10-a: Am decis sa ne continuam plimbarea cu scooterele. La un moment dat, am intrat pe ceva drumeag ce parea interesant. Dupa cateva secunde Anca ne face semn sa oprim. Surpriza! Buturuga de pe marginea drumului a facut picioare prin tufișuri (vorba lui Dan). Era un varan de aprox. 1m. Noah, buna treaba. L-am pozat si dam sa o luam din loc. După cateva manevre disperate ne trezim cu ‘rotile’ in sus, cauza fiind o parcare de nota 10 de-a lui R intr-o balta de noroi. Vezi ce se intampla daca nu faci doar ce scrie in Lonely Planet! :))) Rezultatul: o gaura in scooter, ce l-a costat pe R doua pizza si cateva vanatai pe piciorusele mele frumoase, ce l-au costat cateva ore de masaj. :))
La scurt timp de la plecare am reusit performanta sa ne pierdem unii de altii. Bineinteles ca nu aveam telefonul la noi, ca doar a fost inutil toata excursia (e telefon fix, nu mobil…vorba unui prieten :).
Am intrebat in stanga si in dreapta de un chel si o blonda pe scooter …doar erau usor de reperat indivizii.
Ghici unde erau? Tolaniti pe o plaja din directia OPUSA, la o bere de ghimbir, ca doar meritau dupa atata agitatie :))) Abia mai tarziu am elucidat misterul: ne-am asteptat unii pe altii la doar cateva sute de metri distanta…comunicarea bat-o vina.
Noah, ce sa mai facem? Spre vest fusesem, spre est fusesem, in sud era oceanul…hmmm. Ma uit pe harta si vad o pata verde spre nord. Doar nu credeati ca o sa stam degeaba … sa ne lingem vanataile. Hai sa exploram zona.
Uite asa am ajuns sa ne plimbam cu GPS-ul lui Dan prin jungla. De fiecare data cand incercam sa ne pierdem, GPS-ul ne aducea pe calea cea ‘dreapta’ :)))
Am vazut sute de pasari, balti, orezarii si canale pline de nuferi, din pacate nu si varani (am vazut mai multi pe marginea drumurilor principale; probabil ca erau ceva varani autostopisti).

Ziua a 11-a: Ne-am reintors in Negombo pentru inca o balaceala inainte de plecare. Pe tren am reusit sa ma cert cu ceva localnici pentru ca se asezasera saracii pe locurile noastre (doar agatasem punga cu mancare deasupra banchetei; era ‘logic’ ca erau ocupate). Ah, si eu care credeam ca dracii din mine au ramas pe la manastirile tibetane. La cateva minute dupa ce s-au mutat, mi-am bagat coada intre picioare si le-am cerut scuze. Au ras, dupa cum le e stilul caracteristic si toate au fost date uitarii. Ce oameni de treaba!

Ziua a 12-a: La multi ani, Anca!
Am zburat spre urmatoarea destinatie: ei spre Maldive si nu oricum, ci cu stil – business class la pret de economy, iar noi spre India de sud.

In concluzie, am trait ‘periculos’: am mers cu autobuzele publice, am mancat si de la dugheana din coltul strazii, pe Dan l-au confundat maimutele cu o piatra/desfacator de nuci de cocos. ..era cat pe ce sa-l nimereasca in cap, am mers cu scooterele cat am vazut cu ochii si pe drumuri bune si prin ‘jungla’ etc.
Activitatea de seara preferata: alergarea lighioanelor prin camera (citez: ‘Fa ceva Dan!’).

Finalul a fost fericit…pentru toti…

A fost fooaarte fain. Pacat ca s-a terminat.

P.S. Toate personajele sunt fictive si nici un animalut nu a fost ranit in timpul peripetiilor, cu exceptia mea :))

Dan/Anca, cand mai plimbati ‘mortul’?

Urmatoarea aventura: Sarbatorile de iarna in India de sud

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.